Străinii din Kipukua, Valeriu Anania

„Un istorisitor, pe care nimeni nu-l întreabă cine este și cum îl cheamă, relatează mai multe întâmplări ce sugerează existența unei «alte realități decât aceea la care participă prin existența sa de zi cu zi». Aparent, problema Străinilor din Kipukua e una a identității (pierdere, redobândire, întoarcere la rădăcini – într-un cuvânt, identitatea de împrumut) în condițiile nomadismului politic al sfârșitului de secol XX. Paginile cărții ne scot însă din timpul realului și ne apropie de cutremurătorul ținut al sacrului. Proiectându-și omul în spațiul sacru, autorul trădează implicit mesajul ultim al cărții: adevărul, cum ar spune Sartre, ca «dezvăluire treptată a Ființei», ca Ființă iluminată.” (Aurel Sasu)